Bătălia de pe Marița

Bătălia de pe Marița
Parte a Războaielor sârbo-otomane

Avansul Imperiului Otoman după bătălia de la Cernomen.
Informații generale
Perioadă26 septembrie 1371
Locrâul Marița, lângă Cernomen (în prezent Ormenio,  Grecia)
40°43′50″N 26°02′06″E ({{PAGENAME}}) / 40.7306°N 26.035°E
RezultatVictorie otomană decisivă.
Beligeranți
Țaratul Sârb Imperiul Otoman
Conducători
Vucașin Mrniavcevici
Uglieșa Mrniavcevici †
Lala Șahin Pașa
Gazi Evrenos
Efective
20,000[1] - 70,000[1][2][3][4][5]800[1][6]
Pierderi
grele[7][8]mici
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Războaiele sârbo-otomane
Gallipoli  • Stefaniana  • Sırp Sındığı  • Marița  • Dubravnița  • Savra  • Plocinik  • Bilecia  • Kosovo Polje  • Tripolje  • Kosmidion  • Despotovac  • Pasul Vitoșa  • Novo Brdo  • Niș  • Kruševac  • Leskovac  • Smederevo  • Belgrad


Bătălia de pe Marița sau Bătălia de la Cernomen (sârbă: Маричка битка, бој код Черномена, bulgară: Битката при Марица, битката при Черномен, turcă: Çirmen Muharebesi, İkinci Meriç Muharebesi) a fost o confruntare între armatele Țaratului Sârb și cele ale Imperiului Otoman pe 26 septembrie 1371. Bătălia a avut loc pe râul Marița, în apropriere de Cernomen, în Grecia de astăzi.

Armata sârbă a fost condusă de regele Vucașin Mrniavcevici și fratele acestuia, despotul Uglieșa Mrniavcevici, iar cea otomană de Lala Șahin Pașa și Gazi Evrenos.[9][10][11][12]

Din nefericire, o relatare istorică contemporană a bătăliei lipsește. Conform legendei, Vukašin a fost surprins de faptul că turcii sunt cu totul depășiți numeric și a decis să ridice tabăra pentru o noapte înainte de luptă. Otomanii au așteptat și au atacat taberele sârbești într-un atac nocturn și au reușit să obțină o victorie decisivă împotriva tuturor șanselor. Invazia turcă asupra regiunii Raška și a altor provincii feudale sârbe a fost amânată, dar cu costuri mari.

Bătălia

Armata sârbă număra între 20,000[1] - 70,000[1][2][3][4][5] de oameni. Despotul Uglieșa a dorit organizare unui atac surpriză asupra otomanilor la Adrianopol (Edirne), capitala sultanului, în timp ce Murad se găsea în Anatolia. Armata otomană era mult mai mică.[13] Savantul bizantin Chalcondyles[1] și alte surse[6] ne oferă numărul de 800 de oameni, dar din cauza tactici superioare, prin efectuarea unui raid de noapte în tabăra sârbă, Șahin Pașa a fost în măsură pentru a învinge armata sârbă și să-l ucidă pe regele Vukașin și despotul Uglieșa. Mii de sârbi au fost uciși sau s-au înecat în râul Marița atunci când au încercat să fugă.[8][14]

Urmări

Macedonia și părți din Grecia au intrat sub conducerea otomană după această bătălie. Bătălia a fost o parte a campaniei otomane pentru cucerirea Balcanilor. Bătălia a precedat bătălia de la Kosovo Polje din 1389 și a fost una dintre multe bătălii sârbo-otomane.

Note

  1. ^ a b c d e f Vladislav Boskovic: King Vukasin and the disastrous Battle of Marica, GRIN Publishing, 2009, ISBN 3640492641, page 11.
  2. ^ a b The New Encyclopædia Britannica, 1993, ISBN 0852295715, page 855.
  3. ^ a b Ion Grumeza: Roots of Balkanization: Eastern Europe C. E. 500-1500, University Press of America, 2010, ISBN 0761851348, page 93.
  4. ^ a b Julius Emil DeVos: Fifteen hundred years of Europe, O'Donnell Press, 1924, page 110.
  5. ^ a b de Otto Kaemmel: Spamer's Illustrierte Weltgeschichte: mit besonderer Berücksichtigung der Kulturgeschichte, O. Spamer, 1902, page 740
  6. ^ a b de Theodor Veiter: Volkstum zwischen Moldau, Etsch und Donau: Festschrift für Franz Hieronymus Riedl : Dargeboten zum 65. Lebensjahr, W. Braumüller, 1971, ISBN 3700300077, page 294
  7. ^ Rossos, Andrew, Macedonia and the Macedonians, (Hoover Institution Press Publications, 2008), 40.
  8. ^ a b de Gustav Friedrich Hertzberg: Geschichte Griechenlands: Th. Vom lateinischen Kreuzzuge bis zur Vollendung der osmanischen Eroberung (1204-1740), F.A. Perthes, 1877, page 323
  9. ^ K.Jirecek,History of the Bulgarians,p.382
  10. ^ J.V.A Fine, The Late Mediaeval Balkans, p. 379
  11. ^ L.S Stavrianos, The Balkan since 1453, p.44
  12. ^ Jirecek, Konstantin, Geschichte der Serben, pp. 437-438
  13. ^ The New Encyclopædia Britannica, 1993, ISBN 0852295715, page 855.
  14. ^ Harold William Vazeille Temperley: History of Serbia, H. Fertig, 1917, page 97.

Bibliografie

  • Rossos, Andrew, Macedonia and the Macedonians, Hoover Institution Press Publications, 2008.
  • Sedlar, Jean W., East Central Europe in the Middle Ages, 1000-1500, University of Washington Press, 1994.
  • Stavrianos, L. S. The Balkans Since 1453, C. Hurst & Co. Publishers, 2000.
  • Turnbull, Stephen R. The Ottoman Empire 1326-1699, Osprey Publishing, 2003.

Legături externe

  • Bătălia de pe Marița Encyclopædia Britannica


  • v
  • d
  • m
Imperiul Otoman Bătălii ale Imperiului Otoman după epocă
Ascensiunea
(1299–1412)
Bătălii terestre
Propășirea
(1413–1453)
Bătălii terestre
  • Çamurlu
  • Zlatița
  • Kunovița
  • Torvioll
  • Varna
  • Kosovo Polje (1448)
  • Kruja
Dezvoltarea
(1453–1606)
Bătălii terestre
Bătălii navale
  • Zonchio
  • Modon
  • Diu
  • Alger (1516)
  • Formentera
  • Alger (1529)
  • Tunis
  • Preveza
  • Alborán
  • Alger (1541)
  • Ponza
  • Djerba
  • Lepanto
Stagnarea
(1606–1699)
Bătălii terestre
  • Țuțora
  • Hotin (1621)
  • Candia
  • Köbölkút
  • Saint Gotthard
  • Ladîjîn
  • Krasnystaw
  • Nemîriv
  • Hotin (1673)
  • Viena (1683)
  • Mohács (1687)
  • Slankamen
  • Cenei
  • Ustechko
  • Lugoj
  • Râul Bega
  • Zenta
Bătălii navale
  • Capul Corvo
  • Capul Celidonia
  • Phokaia
  • Dardanele (1654)
  • Dardanele (1655)
  • Dardanele (1656)
  • Dardanele (1657)
  • Insulele Inouse
  • Andros
Declinul
(1699–1792)
Bătălii terestre
  • Stănilești (1711)
  • Petrovaradin
  • Ganja
  • Ehvard
  • Banja Luka
  • Stăuceni
  • Grocka
  • Aspindza
  • Stănilești (1770)
  • Larga
  • Cahul
  • Bender
  • Kozluca
  • Focșani
  • Râmnic (1789)
  • Măcin
Bătălii navale
  • Imbros (1717)
  • Matapan
  • Chesma
  • Strâmtoarea Kerci (1774)
  • Strâmtoarea Kerci (1790)
Destrămarea
(1792–1922)
Bătălii terestre
  • Piramide
  • Abukir
  • Arpachai
  • Al-Safra
  • Djedda
  • Čegar
  • Alamana
  • Gravia
  • Erzurum
  • Valtetsi
  • Doliana
  • Drăgășani
  • Sculeni
  • Vasilika
  • Peta
  • Dervenakia
  • Karpenision
  • Arachova
  • Kamateron
  • Faleron
  • Petra
  • Kulevicha
  • Alger (1830)
  • Konya
  • Nezib
  • Kurekdere
  • Oltenița
  • Eupatoria
  • Kızıl Tepe
  • Pasul Șipka
  • Plevna
  • Filipopolis
  • Tașkesan
  • Mouzaki
  • Canalul Suez
  • Romani
  • Al Wajbah
Bătălii navale
  • Athos
  • Nauplia
  • Samos
  • Gerontas
  • Navarino
  • Sinop
  • Beirut
  • Elli
  • Lemnos
  • Imbros
Vezi și
Victoriile otomane sunt marcate cu caractere aldine.