Georges Buchard

Buchard în 1922

Informații personale

Născut(ă)

21 decembrie 1893(1893-12-21)
Harfleur, Franța

Decedat(ă)

22 ianuarie 1987 (93 de ani)
Mont-Saint-Aignan, Franța

Țară

Franța

Armă

spadă

Mână

stângaci

Club

Cercle d'Escrime du Havre

Palmares de medalii

Jocurile Olimpice
Aur	Paris 1924	Pe echipe
Aur	Los Angeles 1932	Pe echipe
Argint	Amsterdam 1928	Individual
Argint	Amsterdam 1928	Pe echipe
Argint	Los Angeles 1932	Individual
Bronz	Berlin 1936	Pe echipe
Campionatul Mondial
Aur	Vichy 1927	Individual
Aur	Vienna 1931	Individual
Aur	Budapesta 1933	Individual
Aur	Varșovia 1934	Pe echipe
Aur	Lausanne 1935	Pe echipe
Argint	Budapesta 1933	Pe echipe

Modifică text

Georges „Géo” Buchard (n. 21 decembrie 1893, Harfleur, Haute-Normandie, Franța – d. 22 ianuarie 1987, Rouen, Franța) a fost un scrimer francez specializat pe spadă. A cucerit șase medalii olimpice, inclusiv două de aur, din patru participări consecutive ale Olimpiade: Paris 1924, Amsterdam 1928, Los Angeles 1932 și Berlin 1936. A fost și triplu campion mondial la individual și dublu campion mondial pe echipe.

Carieră

S-a născut în 1893 în Normandia. Din copilărie s-a dovedit un amator de sport, practicând fotbalul, tenisul, boxul, patinajul și natația. Scrima a descoperit-o din întâmplare. Fratele său cel mai mare, Gustave, nu putea mai întinde brațul complet din cauza unei fracture și i-a fost recomandat să practica scrima. În cele din urmă Gustave a cucerit doi medalii de bronz la Jocurile Olimpice din 1920 de la Antwerpen. Pentru a-l urma pe fratele său, Georges s-a legitimat la clubul de scrimă orașului Le Havre, apoi a devenit prévôt d'armes (asistentul unui maestru de scrimă) în timpul serviciului militar. Și-a luat porecla „Géo” pentru a evita confuzia cu fratele său.

Cariera sa la nivel înalt a debutat în anul 1920 cu medalia de argint la Campionatul Național din Franța, după ce a fost învins de Lucien Gaudin. Avea să devină campion național în 1925 și 1927. S-a retras în anul 1936, după ce și-a rupt degetul mare. De-a lungul carierei a cucerit șase medalii olimpice, inclusiv două de aur pe echipe. A câștigat Campionatul European (de fapt, Campionatul Mondial) de trei ori la individual și de două ori pe echipe. A strâns 115 de selecții în lotul național, căruia i-a fost căpitan de 40 de ori.

Pentru realizările sale a primit distincția de Cavaler al ordinului Legiunii de onoare în 1952. În memoria sa, sala de scrimă din Le Havre îi poartă numele.