Hideo Oguni

Hideo Oguni

Hideo Oguni în 1948
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Hachinohe, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
regizor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Cunoscut pentruIkiru, Cei șapte samurai, Tronul însângerat
PremiiMainichi Film Award for Best Screenplay[*][[Mainichi Film Award for Best Screenplay |​]] ()
Mainichi Film Award for Best Screenplay[*][[Mainichi Film Award for Best Screenplay |​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hideo Oguni (小国 英雄, Oguni Hideo?, n. , Hachinohe, Japonia – d. [1][3]) a fost un scriitor japonez care a scris peste 100 de scenarii de film. El este cel mai cunoscut în calitate de coautor al scenariilor mai multor filme regizate de Akira Kurosawa, printre care Ikiru, Cei șapte samurai, Tronul însângerat, Azilul de noapte, Cetatea ascunsă, Barbă Roșie și Dodes'ka-den.[4]

Carieră

Primul său film în care a colaborat cu Kurosawa a fost Ikiru și, potrivit profesoarei de film Catherine Russell, Oguni a fost cel care a conceput structura în două părți a acestui film.[5] Criticul de film Donald Richie l-a considerat drept „umanistul” din echipa de scenariști a lui Kurosawa.[6]

Oguni a colaborat, cu Akira Kurosawa și Shinobu Hashimoto, la scrierea scenariului filmului Cei șapte samurai (1954).[7] În noiembrie 1952 Hashimoto a scris liber o primă versiune a scenariului,[8][9] iar în luna următoare Hashimoto, Kurosawa și Oguni s-au retras la ryokan-ul (hanul) Minaguchi-en din Atami pentru a scrie scenariul final.[8][10][11] Cei trei scenariști au lucrat la han timp de șase săptămâni[11] (45 de zile)[10][12] de la ora 10 până la ora 17.[11] Kurosawa și Hashimoto concepeau în mod independent întâmplările, iar Oguni juca rolul „avocatului diavolului”, având drept de veto și criticând fiecare aspect al poveștii pentru îmbunătățirea acesteia.[10][11] Cei trei scenariști au refuzat să folosească telefonul în această perioadă și au interzis prezența oricărui vizitator, cu excepția lui Toshiro Mifune.[10][13] Efortul i-a afectat fizic pe cei trei scenariști, care își făceau seara masaj unul altuia, dar cel mai rău s-a simțit Kurosawa care a avut chiar și viermi intestinali din cauza condițiilor insalubre din anii de după război.[12] Aceiași trei scenariști au colaborat apoi la scrierea scenariului filmului Dodes'ka-den (1970),[14] care a fost inspirat din volumul de povestiri Kisetsu no nai machi („Orașul fără anotimpuri”) al lui Shūgorō Yamamoto, autorul povestirilor care au stat la baza filmelor Sanjuro (1962) și Barbă Roșie (1965).[15][16]

În afară de filmele lui Kurosawa, Hideo Oguni a colaborat la scrierea scenariilor altor filme celebre precum: Entotsu no mieru basho (1953) al lui Heinosuke Gosho, Avertisment din spațiu (1956) al lui Koji Shima, Tora! Tora! Tora! (1970) al lui Richard Fleischer și Machibuse (1970) al lui Hiroshi Inagaki.[4]

În 2013 Oguni și alți doi scenariști colaboratori frecvenți ai lui Kurosawa, Shinobu Hashimoto și Ryūzō Kikushima, au primit premiul Jean Renoir din partea Writers Guild of America West, sindicatul scenariștilor din vestul Americii.[17]

Filmografie selectivă

  • 1933: Kanojo no michi
  • 1933: Kyoka - Den'en-hen
  • 1934: Kyoka - Tokai-hen
  • 1935: Nozokareta hanayome
  • 1935: Gunkoku komoriuta
  • 1937: Totsugiyuku hi made
  • 1937: Bokô no hanagata
  • 1937: Aoi sebiro de
  • 1937: Jidai no kiri - Harumi no maki
  • 1937: Jidai no kiri - Shizuko no maki
  • 1938: Tetsuwan toshi
  • 1938: Enoken no hôkaibô
  • 1938: Yajikita dôchûki
  • 1939: Enoken no gambari senjutsu
  • 1941: Seiki wa warau
  • 1944: Ano hata o ute
  • 1944: Fuchinkan gekichin
  • 1945: Histoire de l'arc au temple de Sanjusangendo (三十三間堂通し矢物語, Sanjūsangendō tōshiya monogatari?), regizat de Mikio Naruse
  • 1946: Iki na fûraibô
  • 1948: Yûrei akatsuki ni shisu
  • 1952: Rikon
  • 1953: Là d'où l'on voit les cheminées (煙突の見える場所, Entotsu no mieru basho?), regizat de Heinosuke Gosho
  • 1954: Cei șapte samurai (七人の侍, Shichinin no samurai?), regizat de Akira Kurosawa[18]
  • 1956: Kyûketsu-ga
  • 1956: Kage ni ita otoko
  • 1957: Tronul însângerat (蜘蛛巣城, Kumonosu-jō?), regizat de Akira Kurosawa[19]
  • 1957: Azilul de noapte (どん底, Donzoko?), regizat de Akira Kurosawa[20]
  • 1962: Sanjuro (椿三十郎, Tsubaki Sanjūrō?), regizat de Akira Kurosawa[21]
  • 1963: Entre le ciel et l'enfer (天国と地獄, Tengoku to jigoku?), regizat de Akira Kurosawa
  • 1965: Barbă Roșie (赤ひげ, Akahige?), regizat de Akira Kurosawa[22]
  • 1970: Tora! Tora! Tora!, regizat de Richard Fleischer, Kinji Fukasaku și Toshio Masuda
  • 1970: Dodes'kaden (どですかでん, Dodesukaden?), regizat de Akira Kurosawa[23]
  • 1985: Ran (, Ran?), regizat de Akira Kurosawa

Note

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ „Oguni Hideo”. Kotobanku (în Japanese). Asahi Shimbun. Accesat în . Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  4. ^ a b „Hideo Oguni”. IMDb. Accesat în . 
  5. ^ Russell, C. (). Classical Japanese Cinema Revisited. A&C Black. p. 92. ISBN 9781441133274. 
  6. ^ Richie, D. (). A Hundred Years of Japanese Film. Kodansha. p. 118. ISBN 9781568364391. 
  7. ^ Galbraith (2008), p. 101.
  8. ^ a b Yoshimoto (2000), p. 205.
  9. ^ Galbraith (2002), p. 171.
  10. ^ a b c d Nollen (2019), p. 72.
  11. ^ a b c d Galbraith (2002), p. 172.
  12. ^ a b Galbraith (2002), p. 173.
  13. ^ Galbraith (2002), pp. 172-173.
  14. ^ Galbraith (2002), p. 474.
  15. ^ Yoshimoto (2000), p. 335.
  16. ^ Galbraith (2002), p. 472.
  17. ^ Sunrider, V. (). „Akira Kurosawa to Receive Writers Guild Award”. Filmofilia. Accesat în . 
  18. ^ Galbraith IV (2002), p. 675.
  19. ^ Galbraith IV (2002), p. 683.
  20. ^ Galbraith IV (2002), p. 685.
  21. ^ Galbraith IV (2002), p. 698.
  22. ^ Galbraith IV (2002), p. 706.
  23. ^ Galbraith IV (2002), p. 722.

Bibliografie

  • en Galbraith IV, Stuart (). The Emperor and the Wolf: The Lives and Films of Akira Kurosawa and Toshiro MifuneNecesită înregistrare gratuită. Faber and Faber, Inc. ISBN 978-0-571-19982-2. 
  • en Galbraith IV, Stuart (). The Toho Studios Story: A History and Complete Filmography. Lanham, Maryland-Toronto-Plymouth: Scarecrow Press. ISBN 1461673747. Accesat în . 
  • en Nollen, Scott Allen; Jensen, Paul M. (), Takashi Shimura : chameleon of Japanese cinema, Jefferson, North Carolina: McFarland & Company, Inc., Publishers, pp. 101–114 
  • en Yoshimoto, Mitsuhiro (), Kurosawa: Film Studies and Japanese Cinema, Duke University Press, ISBN 9780822325192 

Legături externe


v  d  m
Premiul Mainichi pentru cel mai bun scenariu
  • Eijirō Hisaita (1946)
  • Keinosuke Uekusa (1947)
  • Mansaku Itami (1948)
  • Kogo Noda (1949)
  • Yasujirō Ozu (1949)
  • Kaneto Shindō (1950)
  • Keisuke Kinoshita (1951)
  • Akira Kurosawa (1952)
  • Shinobu Hashimoto (1952)
  • Hideo Oguni (1952)
  • Keisuke Kinoshita (1953-1954)
  • Toshio Yasumi (1955)
  • Shinobu Hashimoto (1956)
  • Yoshikata Yoda (1957)
  • Shinobu Hashimoto (1958)
  • Yōko Mizuki (1959)
  • Shinobu Hashimoto (1960)
  • Zenzo Matsuyama (1961)
  • Natto Wada (1962)
  • Akira Kurosawa (1963)
  • Hideo Oguni (1963)
  • Ryūzō Kikushima (1963)
  • Eijirō Hisaita (1963)
  • Yasutarō Yagi (1964)
  • Naoyuki Suzuki (1965)
  • Shinobu Hashimoto (1966)
  • Hisashi Yamanouchi (1967)
  • Shohei Imamura (1968)
  • Keiji Hasebe (1968)
  • Tsutomu Tamura (1969)
  • Yoji Yamada (1970)
  • Akira Miyazaki (1970)
  • Mamoru Sasaki (1971)
  • Nagisa Ōshima (1971)
  • Fumio Ishimori (1972)
  • Yoji Yamada (1973)
  • Akira Miyazaki (1973)
  • Yoshitaka Asama (1973)
  • Shinobu Hashimoto (1974)
  • Yoji Yamada (1974)
  • Takehiro Nakajima (1975)
  • Nobuo Yamada (1976)
  • Yoji Yamada (1977)
  • Yoshitaka Asama (1977)
  • Kaneto Shindō (1978)
  • Masaru Baba (1979)
  • Yōzō Tanaka (1980)
  • Sō Kuramoto (1981)
  • Motomu Furuta (1982)
  • Yoshitarō Nomura (1982)
  • Nagisa Ōshima (1983)
  • Yoshimitsu Morita (1983)
  • Haruhiko Arai (1984)
  • Shinichiro Sawai (1984)
  • Kenji Nakagami (1985)
  • Yūji Kato (1985)
  • Yuya Uchida (1986)
  • Isao Takagi (1986)
  • Juzo Itami (1987)
  • Toshio Kamata (1988)
  • Hiroo Matsuda (1989)
  • Taichi Yamada (1990)
  • Kōki Mitani (1991)
  • Tokyo Sunshine Boys (1991)
  • Shōichi Maruyama (1992)
  • Yoichi Sai (1993)
  • Wui Sin Chong (1993)
  • Zenzo Matsuyama (1993)
  • Yōzō Tanaka (1994)
  • Ryōsuke Hashiguchi (1995)
  • Masayuki Suo (1996)
  • Kōki Mitani (1997)
  • Takehiro Nakajima (1998)
  • Nobuhiro Suwa (1999)
  • Tomokazu Miura (1999)
  • Makiko Watanabe (1999)
  • Yoji Yamada (2000)
  • Yoshitaka Asama (2000)
  • Emiko Hiramatsu (2000)
  • Kankurō Kudō (2001)
  • Wui Sin Chong (2002)
  • Miwa Nishikawa (2003)
  • Kenta Fukasaku (2003)
  • Norio Kida (2003)
  • Haruhiko Arai (2004)
  • Kenji Uchida (2005)
  • Masato Katō (2006)
  • Aya Watanabe (2007)
  • Ryōsuke Hashiguchi (2008)
  • Yōzō Tanaka (2009)
  • Yūki Satō (2010)
  • Kaneto Shindō (2011)
  • Yang Yong-hi (2012)
  • Haruhiko Arai (2013)
  • Momoko Andō (2014)
  • Masato Harada (2015)
  • Kōsuke Mukai (2016)
  • Yuya Ishii (2017)
Control de autoritate