Ioana a Austriei

Ioana a Austriei
Date personale
Născută	24 ianuarie 1547 Praga
Decedată	11 aprilie 1578 (31 de ani) Florența, Italia
Înmormântată	basilica di San Lorenzo[*][[basilica di San Lorenzo (church in Florence, Italy)|​]]
Cauza decesului	sindrom puerperal[*]​
Părinți	Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Anna Iagello
Frați și surori	Margareta de Austria[*]​ Elena de Austria[*]​ Magdalena de Austria[*]​ Anna de Austria[1] Elisabeta de Austria Ecaterina de Austria, regină a Poloniei Arhiducesa Barbara de Austria Arhiducesa Maria de Austria Arhiducesa Eleanor de Austria Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[1] Carol al II-lea, Arhiduce de Austria[1] Ferdinand al II-lea, Arhiduce de Austria Ioan de Austria[*]​
Căsătorită cu	Francesco I de' Medici
Copii	Eleonora, Ducesă de Mantua Marie, regină a Franței Anna de' Medici Filippo, Mare Duce de Toscana
Religie	catolicism
Ocupație	aristocrat
Limbi vorbite	limba germană[2]
Apartenență nobiliară
Titluri	Erzherzogin[*][[Erzherzogin (title of nobility in Austria and the Habsburg Empire)|​]] Grand Duchess[*][[Grand Duchess (Imperial and/or Royal title)|​]] ducesă[*]​
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Mare Ducesă de Toscana
Domnie	21 aprilie 1574 – 11 aprilie 1578
Modifică date / text

Ioana a Austriei (24 ianuarie 1547 – 11 aprilie 1578) a fost Arhiducesă de Austria; a fost fiica mai mică a lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și a Annei Iagello. Prin căsătoria sa cu Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana, a fost prințesă de Toscana și mai târziu, prima Mare Ducesă de Toscana^[3]. Una din fiicele ei a fost faimoasa Maria de Medici, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Franței.

Biografie

Tinerețea

Ioana s-a născut la Praga în 24 ianuarie 1547 și era cea mai mică dintre cei 15 copii a lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și al Annei Iagello. Ea nu și-a cunoscut mama, care a murit la două zile după nașterea ei. Prin tatăl ei, Ioana era o descendentă a Isabelei a Castiliei. Părinții ei au contractat pentru ea căsătoria cu urmașul familiei de' Medici, intrată de curând în grupul familiilor nobile din Europa. Familia de' Medici, prin această căsătorie se unea cu cea mai importantă familie regală a Europei, Habsburgi.

Căsătoria

A fost primită cu multe onoruri la Florența în 1565; printre operele create în onoarea sa se numărau Coridorul Vasarian, Fântâna lui Neptun și o serie de fresce în Palazzo Vechio. Căsătoria cu Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana, a avut loc în 25 decembrie 1565 la Florența. Cu această ocazie orașul a fost împodobit cu ajutorul artiștilor vremii: Giorgio Vasari, Vincenzo Borghini, Giovanni Caccini. Casele care nu erau destul de frumoase, au fost acoperite cu panouri pictate de Carlo Portelli și Santi di Tito, în timp ce în actuala Piazza Goldoni au fost purtate o serie de statui care-l reprezentau pe Imeneo. Alte decorații au fost executate de Alessandro Allori.

Însă viața cu Francesco nu a fost plăcută. Francesco era o persoană neliniștită, interesat de științele oculte, alchimie și arte și era de părere că soția sa era incultă și puțin elegantă, deoarece suferea de o malformație la coloana vertebrală. Ioana era nefericită și îi era dor de casă. Ignorată de soțul ei și disprețuită de florentini deoarece era austriacă, Ioana nu s-a simțit "acasă" în Florența.

Rivalitatea cu Bianca Capello

La puțin timp după căsătorie, Francesco a început o relație secretă (care curând a devenit de domeniu public) cu o nobilă venețiană, Bianca Capello. Încet încet, Francesco și Bianca au devenit tot mai îndrăzneți și erau bârfiți la toate curțile Europei (și Bianca era căsătorită). Poziția Ioanei era dezavantajată și de faptul că născuse șase fiice (din care doar două vor ajunge la maturitate), iar mult așteptatul fiu nu sosea. Absența unui moștenitor de sex masculin care să continue dinastia, a fost cauza unui conflict permanent cu soțul ei, care prefera compania amantei sale Bianca, care i-a dăruit un fiu, Antonio, în 1576. Pe Ioana nu o irita prea mult relația soțului cu Bianca, soț de care nu era legată sentimental, cât o deranja faptul că nu era tratată conform rangului ei de prințesă. Ne rămân câteva scrisori ale Ioanei, în care ea se plânge socrului său Cosimo I de' Medici și cumnatului său Ferdinando de' Medici. Cumnatul său s-a dovedit un aliat puternic al Ioanei împotriva amantei lui Francesco, care a fost exilată la Palazzo Pitti. Dar acest fapt nu i-a oprit pe cei doi amanți, care continuau să se întâlnească și să trăiască împreună.

Problema moștenitorului

Ioana născuse șase fete, din care doar două au ajuns la maturitate (una dintre ele a fost faimoasa Maria de' Medici), regină a Franței). Acestea erau excluse la succesiune, de aceea nașterea lui Fillipo, în 20 mai 1577, a fost sărbătorită cu mare bucurie și succesiunea Marelui Ducat al Toscanei părea asigurată. În același timp elimina toate speranțele Biancăi Capello că fiul ei, Antonio, va deveni într-o zi moștenitor al Toscanei. Despre acest fiu circulau zvonuri că nu era al ei, ci al unei servitoare. Adevărul despre acest fiu rămâne un mister și în zilele noastre.

Moartea

În 10 aprilie 1578, Ioana, care era însărcinată, a căzut pe scări. Câteva ore mai târziu ea a născut un fiu, care născut prematur a murit imediat. A doua zi, 11 aprilie, Ioana a murit. Circumstanțele morții ei au făcut să apară zvonuri cum că ar fi fost ucisă de soțul ei și Bianca pentru a se putea căsătorii. Dar o anchetă medicală modernă asupra rămășițelor ei, a confirmat versiunea oficială a morții Ioanei. Ea de asemenea a suferit de scolioză: avea coloana vertebrală și pelvisul deformate. În aceste condiții toate nașterile au fost dificile și pare remarcabil faptul că le-a supraviețuit. A fost înmormântată la Capelele Medici.

Fiul său Fillipo a murit la doar patru ani, în 29 martie 1582.

Francesco s-a recăsătorit un an mai târziu 1579 cu Bianca Capello, care între timp devenise văduvă după asasinarea "misterioasă" a soțului ei. Dar idila lor nu a durat mult, deoarece amândoi au murit în 1587, la villa di Poggio a Caiano. Imediat după moartea lor s-a presupus că ar fi fost otrăviți de fratele lui Francesco, Ferdinand, chiar dacă versiunea oficială era că au murit de malarie. Doar în 2006 au fost găsite resturile organice ale celor doi, și, în urma analizelor toxicologice s-a declarat ca posibilă cauză a morții, otrăvirea cu arsenic.

Antonio a fost înlăturat de la succesiune de către fratele lui Francesco, Ferdinand, care a renunțat la purpura de cardinal și a devenit Mare Duce de Toscana.

Urmași

Ioana a avut opt copii, dar doar doi au ajuns la maturitate.

• Eleonora, Ducesă de Mantua, n. 1 martie 1566 - m. 9 februarie 1611. S-a căsătorit cu verișorul ei Vincenzo I Gonzaga.
• Romola de' Medici, n. 20 noiembrie 1568 - m. 20 decembrie 1568
• Anna de' Medici, n. 31 decembrie 1569 - m. 19 februarie 1584.
• Isabella de' Medici, n. 30 septembrie 1571 - m. 8 august 1572
• Lucrezia de' Medici, n. 7 noiembrie 1572 - m. 14 august 1574
• Marie de' Medici, n. 26 aprilie 1575 - m. 3 iulie 1642. S-a căsătorit cu Henric al IV-lea al Franței și a devenit regina Franței.
• Fillipo de' Medici, 20 mai 1577 - m.29 martie 1572.
• Ultimul copil fără nume, 10 aprilie 1578, a murit în pântecul mamei, care la rândul ei a murit a doua zi.

Referințe și note

Ioana17

Bibliografie

• Marcello Vanucci, Le donne di casa Medici, Newton Compton Editori, Roma 1999, ISBN 88-541-0526-0

Arbore genealogic