Limba cariană
| Limba cariană | |
| Regiuni | Caria (sud-vestul Anatoliei) |
|---|---|
| Limbă-mamă | Limba luviană |
| Dispariție | Dispare spre sfârșitul primului mileniu î.H. sau în primul secol d.H. datorită extinderii civilizației elene |
| Sistem de scriere | propriu, asemănător alfabetul grec |
| Clasificare | |
Limbi indo-europene
| |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | xcr |
| Răspândire în lume | |
 Situarea geografică a regiunii Caria | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba cariană este o limbă moartă, indo-europeană, din grupa limbilor anatoliene, vorbită în districtul sud-vestic al Asiei Mici. Era probabil o limbă care descindea din limba luwiană și era strâns legată de limba lidiană[1]. Primele atestări documenatre ale limbii cariene datează din secolele VII-VI î.H.[2]. Acestea nu provin în special din Caria, ci din Egipt și Lidia.
Fonetică
În limba cariană sunt 5 vocale simple, care formau o serie de diftongi, numărul de consoane a fost extins prin adăugarea palatalei [n] și a sunetului [l]. De asemena, exista un număr de consoane aspirate: [kh], [th], [ph][3]. Sistemul vocalic egipto-carian avea un sistem ce conținea alternanțe grafice: i alterna cu j, n alterna cu w[4].
Fonologie
J.D. Adiego considera că limba cariană are 5 consoane oclusive: <t>, <kʼ>, <k>, și p [5][6]. De asemenea existau și trei consoane fricative /sʼ/, /š/ și /ç/[7].
Morfologie
Morfologie verbală
Relicvele conjugării cariene descoperite în inscripții dovedesc faptul că structura verbală a limbii hitite a fost conservată aici: morfemul pentru trecut, singular era -un (hitita avea -hun și -un), terminația la persoana a II-a era -t din indo-europeanul *-ti [3]. Morfologia verbală nu este o dovadă a faptului că limba cariană aparține grupului indo-european de limbi, numit anatolian[8]. De exemplu, pe o inscripție s-a descoperit forma cariană a numelui lycian Natrbbijẽmi (sau Natrbbiyẽmi), aceasta ar sugera faptul că există un sufx al participiului -m , ceea ce ar corespunde luwianului -mma/i- și lycianului -me/i-[8]. După Trevor Bryce și Jan Zahle, prima parte a cuvântului Natrbbiyẽmi provine de la zeul lician Natri. A doua parte, -biyẽmi ar fi egală cu -piyẽmi care este un participiu trecut al verbului lician -piyẽ (a da), ceea ce ar corespunde grecescului -dotos, de aceea Natri ar putea fi corespondentul lycian al lui Apollo sau epitetul acestuia[9].
Morfologie substantivală
Substantivele aveau în mod clar două genuri: comun și neutru și puteau fi declinate, deși toate cazurile erau aglutinante rezultând dintr-un sufix pronominal (ca -z pentru cazul ablativ-instrumental)[3].
Valoarea sonoră
În prezent, valoarea sonoră de 27 de litere din 45 este considerată a fi stabilită cu precizie. Unele dintre acestea sunt:
| Semn | Sunet carian | Sunet grecesc |
|---|---|---|
| Γ | b | g |
| Δ | l | d |
| E | ù | e |
| F | r | w |
| I | λ | i |
| Λ | b | l |
| N | m | n |
| C | d | s |
| Φ | ñ | ph |
| Ψ | n | ps |
Note
- ^ Carian pe site-ul Omniglot, accesat pe 22 mai 2011
- ^ Boardman, The Assyrian and Babylonian empires and other states of the Near East, from the eight to the six centuries B.C., Cap. 34b, Anatolian Languages, p. 674
- ^ a b c The Carian language Arhivat în , la Wayback Machine. pe site-ul Indoeuro.bizland.com, accesat pe 22 mai 2011
- ^ Lajara, The Carian language, Cap. V The Carian Alphabet, p. 231
- ^ Kloekhorst, Studies in Lycian and Carian phonology and morphology, p. 136
- ^ Lajara, The Carian language, Cap. VI Phonological Features, p. 242
- ^ Lajara, The Carian language, Cap. VI Phonological Features, p. 250
- ^ a b Lajara, The Carian language, Cap. X The Carian as an Indoeuropean Anatolian Language, p. 347
- ^ Bryce, Zahle, The Lycians: A Study of Lycian History and Civilisation to the Conquest of Alexander the Great, Vol. I. The Lycians in Literary and Epigraphic Sources, p. 187
Bibliografie
- Articolul Carian pe site-ul Omniglot, accesat pe 22 mai 2011
- Articolul The Carian language Arhivat în , la Wayback Machine. pe site-ul Indoeuro.bizland.com, accesat pe 22 mai 2011
- John Boardman, I. E. S. Edwards, E. Sollberger, N. G. L. Hammond, The Assyrian and Babylonian empires and other states of the Near East, from the eight to the six centuries B.C., Seria The Cambridge Ancient History, Vol. 3, Part. 2, Cambridge University Press, 1992, ISBN 0521227178, 9780521227179, 962 pagini
- Ignacio-Javier Adiego Lajara, The Carian language, Handbook of Oriental Studies vol. 86, BRILL, 2007, ISBN 90-04-15281-4, 9789004152816, 526 pagini
- Alwin Kloekhorst, Studies in Lycian and Carian phonology and morphology
- Trevor Bryce, Jan Zahle, The Lycians: A Study of Lycian History and Civilisation to the Conquest of Alexander the Great, Vol. I. The Lycians in Literary and Epigraphic Sources, Copenhagen, Museum Tusculanum Press, 1986, ISBN 8772890231, 9788772890234, 273 pagini
