Locuțiune substantivală
| Gramatică |
| Morfologie |
| Parte de vorbire |
| Flexibilă |
| Neflexibilă |
| Locuțiune |
| • Adjectivală |
| • Adverbială |
| • Conjuncțională |
| • Prepozițională |
| • Substantivală |
| • Verbală |
| Sintaxă |
| Cazuri |
| Sintaxa propoziției |
| Parte de propoziție |
| Complement |
| Sintaxa frazei |
| Propoziție subordonată |
| Propoziție circumstanțială |
Locuțiunea substantivală este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca un substantiv. Multe dintre ele sunt rezultatele substantivării verbului la infinitiv din cadrul locuțiunilor verbale.
Exemple de locuțiuni substantivale
- aducere aminte = amintire
- nebăgare de seamă = neatenție
- bătaie de joc = batjocură
- ținere de minte = memorie
- părere de bine = satisfacție
- părere de rău =regret
- luare-aminte = grijă
- încetare din viață = moarte
Vezi și
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 | Acest articol legat de gramatică este un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
