Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
eseu, genul liric, autofiction[*][[autofiction (in literary criticism, a form of fictionalized autobiography)|]], roman à clef[*][[roman à clef (literary genre)|]], memorii
Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz, care a participat la Primul Război Mondial, unde a fost rănit și decorat.[4]
După ce s-a mutat cu părinții la București, a studiat la liceul „Gheorghe Lazăr”.[5] A urmat apoi Facultatea de Drept din București, obținând licența în 1934.
Redactor, poet
În 1930 a debutat la cotidianul, devenit apoi săptămânal „Facla” apoi, în 1933 a devenit redactor al ziarelor „Dimineața”, „Adevărul” și săptămânalul „Cuvântul Liber”. La doar 24 de ani, în 1932, a publicat eseulEminescu. Încercare critică, ce i-a atras atenția lui George Călinescu care i-a scris un comentariu elogios.[3] A înființat revista literară Ulise din care, începând din octombrie 1932, au apărut patru numere. Debutul literar l-a făcut la revista „Premiera” în 1937.
După suprimarea ziarelor Adevărul și Dimineața, de către Guvernul Octavian Goga, în decembrie 1937, Lucian Boz a plecat la Paris, unde a urmat cursuri de drept economic la École Pratique de Hautes-Etudes (Sorbona), în 1938-1939, pe care nu le-a putut termina din cauza războiului, respectiv a ocupației germane.[4], după care a participat la mișcarea de Rezistență. În 1943 a fost arestat de Gestapo și a ajuns, împreună cu soția sa, în lagărul La Cité de la Muette (un Sammellager în germanǎ, adică un lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz.[6] Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației române de la Paris.[5]
Întors în țară după 1944 a creat, în asociație cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză „L’Information Internationale”, și a devenit redactor al cotidianului „Finanțe și Industrie”.
Franța și Australia
În 1946 a părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde a colaborat ocazional la „Le Monde”. În 1947 a fost trimis în țară pentru a face un reportaj în regiunile bântuite de secetă. A fost pentru ultima oară când a venit în România.
În 1950 a părăsit Parisul, plecând la Geneva, de unde a emigrat în Australia și a înființat un birou de „Public Relations”, clientul cel mai important fiind Industria aerospațială franceză, pentru care a lucrat 22 de ani.
După ieșirea la pensie, în 1974, s-a ocupat de reeditarea unora din cărțile sale, în regie proprie și în tiraje mici.[3]
Distincții
În 1958 a primit crucea de cavaler al Meritului comercial.[6]
În 1979 a primit crucea de cavaler al Ordinului național al Meritului din partea statului francez, pentru eminentele servicii aduse cauzei franceze.[6]
Operă
Volume publicate
Eminescu - Încercare critică, Editura „Slova” București 1932,
Cartea cu poeți, Editura „Vremea” 1935,
Masca lui Eminescu, Editura „Vinea” 1935
Franța 1938-1944, Editura „Cartea Românească”, 1945
Masca lui Eminescu, reeditare, editura autorului, Sydney 1979,
Moartea abstractă și alte nuvele, editura autorului, Sydey, 1980
O săptămână a poeziei, editura autorului, Sydey, 1981.
Anii literari '30: cronici, eseuri și medalioana critice, 278 pagini, editura autorului, Sydey, 1981
Piatra de încercare, Editura „Vinea”, București, 2000
În periodice de limbă engleză
A publicat ani de-a rândul în revista română „Mele“ din Hawaii.
A publicat eseuri și cronici literare în publicații australiene: The Sydey Morning Herald, The Australian, The Bulletin.
Referințe, note
^ abAutoritatea BnF, accesat în
^ abLucian Boz
^ abcro „Ilie Rad: Recuperarea unui scriitor Lucian Boz, în România Literară, Numărul 34,2009”. Arhivat din original la . Accesat în .
^ abro Lucian Boz, în Observatorul
^ abcdro George ROCA, Criticul literar Lucian BOZ si prietenii săi
^ abc„Lucian Boz, Piatra de încercare”. Arhivat din original la .
•Designeri — Fotografe — Realizatoare de filme •Elsa Schiaparelli — Claude Cahun • Nusch Éluard • Henriette Grindat • Kati Horna • Ida Kar •Dora Maar • Emila Medková •Lee Miller • Marcel Moore • Francesca Woodman — Germaine Dulac • Nelly Kaplan •
Les Mamelles de Tirésias (dramă suprarealistă — 1903 și 1917)
Metoda paranoic critică
Muzică suprarealistă
Tehnici suprarealiste
Umor suprarealist
• Manifestoul suprarealist (Yvan Goll la 1 octombrie1924 în revista Surréalisme) • Manifestoul suprarealist (André Breton la 15 octombrie 1924, în Éditions du Sagittaire) •Second manifeste du surréalisme (1929) •Surrealism at the Service of the Revolution • Manifesto for an Independent Revolutionary Art (FIARI — André Breton, Diego Rivera, Lev Troțki)
Listă de artiști plastici suprarealiști •Avangarda artistică românească •Grupări artistice • Mișcări și genuri artistice • •Secolul 20 în România • •Mișcări artistice românești •Modernism •Suprarealism •
Les Mamelles de Tirésias (dramă suprarealistă — 1903 și 1917)
Metoda paranoic critică
Muzică suprarealistă
Tehnici suprarealiste
Umor suprarealist
• Manifestoul suprarealist (Yvan Goll la 1 octombrie1924 în revista Surréalisme) • Manifestoul suprarealist (André Breton la 15 octombrie 1924, în Éditions du Sagittaire) •Second manifeste du surréalisme (1929) •Surrealism at the Service of the Revolution • Manifesto for an Independent Revolutionary Art (FIARI — André Breton, Diego Rivera, Lev Troțki)